Nobel si Alegoria

stau in picioare pe un scaun de lemn in camera mea goala cu pereti imateriali.am ochii inchisi si mintea deschisa larg.o lumina difuza ma invaluie discret,imi modeleaza corpul si imi asterne umbra fantomatica pe podea.nu se aude nimic,decat ecoul dureros al unui ceas de metal aruncat in coltul camerei,ce incearca sa-si ucida cu sange rece secundele ramase.deschid ochii,ce par sa absoarba intreaga lumina a incaperii reci.incep sa gandesc intens.camera incepe sa se dilate.deasupra mea se formeaza treptat vapori de litere,de cuvinte,de ganduri translucide ce plutesc nestingherite prin incaperea neagra.gandurile incep sa prinda forma,sa contureze un corp ciudat.mai intai se disting doua picioare.picioare scrise cu litere de mana.apoi sute de idei pierdute se reconstruiesc si se dezvolta sub forma a doua maini.maini murdare de cerneala.o adiere usoara de vant intra pe fereastra si ma incolaceste.incep sa ma concentrez mai mult.miliarde de semne de punctuatie isi calculeaza pozitia in spatiu si incep sa se depuna stratiform,precum o panza,pe scheletul utopic format deasupra mea.o inima gigant tasneste din adancul subconstientului meu si se infige in pieptul enigmaticei fapturi.inima incepe sa-i pompeze abundent in vene,intr-un ritm regulat,tus negru de cerneala.un vartej imens de energie se creeaza in camera,ridicand praful dens de pe podea,sufland cu putere peste corpul nou creat.nu se mai distinge nimic,decat doua raze de lumina patate de praf,ce incearca sa-si faca loc pe fereastra ingusta.in camera se face din nou liniste.ceasul din coltul camerei isi muta limbile tacticos,dozandu-si atent ultimele eforturi,vrand parca sa-si insele propiul mecanism.incep sa observ o silueta subtire,feminina,coborand spre podeaua subreda.detaliile ii sunt bine ascunse de lumina puternica provenita din spate.aud pasii ei asezati pe podea,langa fereastra.ma inalt pe varfuri si rasucesc becul.un amestec de fiori si panica ma cuprinde instant.doi ochi mari albi si luminosi sunt atintiti spre mine.incep sa masor atent picioarele scrise cu litere de mana,mainile patate de cerneala,intreaga textura a corpului.este o proiectie a unei fiinte umane,un corp semitransparent compus din ganduri cazute in subconstient.cobor de pe scaun si incep sa o analizez.hazardat,ma apropii de ea,de chipul ei.aud o voce calda,soptindu-mi in ureche:Nobel! ea este goala.eu sunt gol.. doua trupuri goale intr-un univers propriu,nedefinit si pur.ne unim trupurile insetate,ne degustam reciproc.suntem intr-o reverie neinteleasa.incerc sa musc din constiinta,dar ma simt neputincios.sunt intr-o scena de amor cu o plasmuire a mintii mele si totul imi pare foarte real.scena devine intensa,carnala.himera imi musca lobul urechii stangi,mi-o smulge la propriu,imi smulge si buzele,imi sfasaie pielea,ma dezbraca de ea,imi absoarbe seva si ma inghite cu totul.un orgasm cosmic se produce,urmat de o explozie de atomi ce ne imprastie trupurile descompuse pe peretii goi si reci,murdarindu-i de sange si larve de cuvinte,azvarlindu-ne sufletele descatusate pe fereastra cu o viteza ametitoare.suntem detasati de lumea materiala..suntem spanzurati de lantul trofic..suntem doar noi doi si universul.

ceasul de metal incepe sa sune.e ora 7.azi sar peste micul-dejun..