foto

mai multe fotografii pe http://www.comunitatefoto.ro/membri/motricfunction/

Nobel si Alegoria

stau in picioare pe un scaun de lemn in camera mea goala cu pereti imateriali.am ochii inchisi si mintea deschisa larg.o lumina difuza ma invaluie discret,imi modeleaza corpul si imi asterne umbra fantomatica pe podea.nu se aude nimic,decat ecoul dureros al unui ceas de metal aruncat in coltul camerei,ce incearca sa-si ucida cu sange rece secundele ramase.deschid ochii,ce par sa absoarba intreaga lumina a incaperii reci.incep sa gandesc intens.camera incepe sa se dilate.deasupra mea se formeaza treptat vapori de litere,de cuvinte,de ganduri translucide ce plutesc nestingherite prin incaperea neagra.gandurile incep sa prinda forma,sa contureze un corp ciudat.mai intai se disting doua picioare.picioare scrise cu litere de mana.apoi sute de idei pierdute se reconstruiesc si se dezvolta sub forma a doua maini.maini murdare de cerneala.o adiere usoara de vant intra pe fereastra si ma incolaceste.incep sa ma concentrez mai mult.miliarde de semne de punctuatie isi calculeaza pozitia in spatiu si incep sa se depuna stratiform,precum o panza,pe scheletul utopic format deasupra mea.o inima gigant tasneste din adancul subconstientului meu si se infige in pieptul enigmaticei fapturi.inima incepe sa-i pompeze abundent in vene,intr-un ritm regulat,tus negru de cerneala.un vartej imens de energie se creeaza in camera,ridicand praful dens de pe podea,sufland cu putere peste corpul nou creat.nu se mai distinge nimic,decat doua raze de lumina patate de praf,ce incearca sa-si faca loc pe fereastra ingusta.in camera se face din nou liniste.ceasul din coltul camerei isi muta limbile tacticos,dozandu-si atent ultimele eforturi,vrand parca sa-si insele propiul mecanism.incep sa observ o silueta subtire,feminina,coborand spre podeaua subreda.detaliile ii sunt bine ascunse de lumina puternica provenita din spate.aud pasii ei asezati pe podea,langa fereastra.ma inalt pe varfuri si rasucesc becul.un amestec de fiori si panica ma cuprinde instant.doi ochi mari albi si luminosi sunt atintiti spre mine.incep sa masor atent picioarele scrise cu litere de mana,mainile patate de cerneala,intreaga textura a corpului.este o proiectie a unei fiinte umane,un corp semitransparent compus din ganduri cazute in subconstient.cobor de pe scaun si incep sa o analizez.hazardat,ma apropii de ea,de chipul ei.aud o voce calda,soptindu-mi in ureche:Nobel! ea este goala.eu sunt gol.suntem doua trupuri goale intr-un univers propriu,nedefinit si pur.ne unim trupurile insetate,ne degustam reciproc.suntem intr-o reverie neinteleasa.incerc sa musc din constiinta,dar ma simt neputincios.sunt intr-o scena de amor cu o plasmuire a mintii mele si totul imi pare foarte real.scena devine intensa,carnala.himera imi musca lobul urechii stangi,mi-o smulge la propriu,imi smulge si buzele,imi sfasaie pielea,ma dezbraca de ea,imi absoarbe seva si ma inghite cu totul.un orgasm cosmic se produce,urmat de o explozie de atomi ce ne imprastie trupurile descompuse pe peretii goi si reci,murdarindu-i de sange si larve de cuvinte,azvarlindu-ne sufletele descatusate pe fereastra cu o viteza ametitoare.suntem detasati de lumea materiala..suntem spanzurati de lantul trofic..suntem doar noi doi si universul.

ceasul de metal incepe sa sune.e ora 7.azi sar peste micul-dejun.am intarziat..

wax tailor.

iubire la nivelul solului.

doua sandale viu colorate in alb si negru se plimbau lenese pe o plaja focala din vama recenta cu zgarie-nori si mangaie-sori.se numeau Sandu si Sanda.erau casatoriti de curand si formau un cuplu motor.sandu avea bretele negre,o talpa iute si un picior infipt in el.sanda avea si ea doua tocuri inalte (ambele in fata), un picior lipsa (dar lung), si o strungareata pe diagonala.ea nu stia nici sa danseze,nici sa mearga cu privirea inainte.din acest motiv,ori de cate ori sandu privea apusul,sanda astepta rasaritul.pe plaja se aflau semeni din toate categoriile sociale,rasiale,politice ori religioase.era in plin sezon estival iar plaja era dominata de nudisti,ce-si aruncau vesmintele de oameni in apa si se cufundau pierduti in nisipul dominat nevrotic de mare.mai erau si papucii ce se aruncau in vant cu parapanta din infidelitate.intr-o noapte insorita cu luna plina,Sandu statea tolanit langa cortul sau si admira luna ce-si asternea lumina subtire si intrerupta pe crestetul marii.Sanda se afla in cort.la cativa pasi de sarpe departare se observau doua roti de bicicleta ,invartindu-se cu indiferenta spre cortul sau.instant,Sandu isi pune o intrebare:oare spitele unei biciclete sunt deprimate ca nu ating niciodata pamantul? in timp ce mediteaza la acest lucru,bicicleta este rezemata de un cort vecin.doi balerini superbi se dezlipesc de pedale si se infig in nisipul rece.Sandu freamata de emotie dintr-un motiv nedeslusit.prezenta celor doi balerini,ce tocmai isi aruncau trupul pacatos de om in cort,il intriga intr-un mod straniu.brusc,si-a adus aminte de Sanda.silueta ei era proiectata slab din interior pe unul din peretii cortului de o lampa cu gaz.ridicand fermoarul,Sandu isi arunca un ochi.nu vede nimic.il arunca si pe al doilea si isi vede sotia tapetand peretii cortului cu tot felul de curiozitati: daca toate lucrurile de pe pamant si-ar schimba particularitatile pentru o secunda? daca gloantele ar fi avut constiinta s-ar fi oprit inainte sa ucida o fiinta? daca florile ar tipa de durere atunci cand le rupem? daca fiecare spermatozoid in parte ar fi prins viata? daca inima ar fi avut un orificiu prin care sa scurgem suferinta si sa iubim mereu ca prima oara? daca...Sandu trase fermoarul cortului inainte sa citeasca si urmatoarea curiozitate a Sandei,invitand in acelasi timp cele doua balerine la o plimbare pe malul marii.in acea noapte luna dogorea teribil de tare.un pestisor de aur isi vindea solzii la bucata intr-o expozitie de obiecte artizanale pe un vas deraiat.marea era putin impacientata si incerca sa-si arunce masa plutitoare de sare cat mai departe pe mal.pe plaja se asculta o muzica isterica ce misca multimea de lesuri omenesti debusolate intr-un ritm halucinant.luna se plimba agitata prin spatiu,tragand praf cosmic pe nas.Sandu si balerinele erau captivi intr-un castel de nisip,dizolvandu-se unul intr-altul,frematand de placere,emanand miros de cauciuc incins. la ivirea zorilor,Sandu isi deschide ochii uitati in cortul nevestei,se taraste istovit din castel si isi aprinde o tigare.nisipul este umed.semisoarele tocmai isi stinge jointul in mare ,imprastiind nori grei de fum pe cerul de un albastru dur.inainte sa plece,Sandu incearca sa inlature orice urma de infidelitate si izbeste puternic castelul de nisip,ingropand cele doua balerine topite de placere in amintiri negre.epuizat,Sandu ajunge in fata cortului,mediteaza 5 minute,isi arunca chistocul de tigare si deschide fermoarul: ...sufletul ar avea corp,i-am putea vedea uratenia,suferinta,cicatricele?

lesurile omenesti inca se distreaza pe plaja.

...